Mingi

Standardizare

Pentru a putea fi folosite in cadrul unui meci de tenis, mingile trebuie sa respecte anumite standarde in ceea ce priveste dimensiunea, greutatea, forma si saritura. Federatia Internationala de Tenis a definit urmatoarele criterii:

  • Diametrul poate varia in intervalul 65,41 – 68,58 mm.
  • Greutatea trebuie sa se situeze intre 56 s- 59.4 gr

Alb sau galben sunt singurele culori aprobate de Asociatia de Tenis a Statelor Unite si Federatia Internationala de Tenis, iar cele mai multe mingii produse au culoarea galben fluorescent (introdusa prima data in tenis in anul 1972 dupa ce s-a demonstrat ca au vizibilitatea cea mai buna pe ecranele TV).

Mingile de tenis sunt umflate cu aer si au suprafata uniforma realizata dintr-un fel de pasla care acopera sfera din cauciuc. Pasla reduce efectul aerodynamic si asigura mingii proprietati speciale de zbor.

Adesea mingile au inscriptionat un numar alaturi de brand. Singurul rol al acestui numar este diferentierea unui set de mingi de altul cu acelasi brand, cu care se joaca pe un teren apropiat.

Mingile de tenis incep sa-si piarda din inaltimea sariturii imediat ce cutia de mingii este deschisa; de aceea testarea lor se face chiar in acel moment. Modul in care se testeaza saritura este urmatorul: se da drumul mingii de la o inaltime de 2,54m (100 inches). In revenire, mingea trebuie sa ajunga la o inaltime de 1,3462 – 1,473 m (53-58 inches). Din cauza faptului ca mingile au comportament diferit in functie de altitudine, testarea se face la nivelul marii, la o temperatura de 20ºC. Standardele moderne impun mentinerea mingii la o presiune de app 2 atmosfere inainte de testare (este presiunea din interiorul cutiilor moderne, inchise ermetic, in care se ambaleaza mingile de tenis).

Presiunea aerului din interiorul mingii

In mod traditional, mingile cu presiune mica sunt mai tari, mai dure si ating o inaltime in saritura mai mica decat cele realizate cu presiune mare. Astfel, spre deosebire de cele cu presiune mare, pentru acestea este mai putin probabil sa se piarda din inaltimea sariturii in timp. De fapt, pot sari chiar mai sus pe masura ce pierd din presiune. Cu cat pasla ce le acopera devine mai subtire, mai putin pufoasa, mingile vor zbura mai mult, vor sari mai sus, iar rotatia se va modifica.

Mingile cu mod de presurizare mai avansat, cun sunt TreTorn MicroX, se apropie mai mult in joc de cele cu presiune mare, si isi pastreaza mai mult in timp caracteristicile in joc. Mingile TreTorn Serie+ sunt in acest moment mingile oficiale ale meciurilor de tip Challenger, ATP.

Oricum din informatiile pe care le detinem, atat in competitiile ATP cat si cele WTA, mingile folosite sunt cele presurizate.

Ambalare

Inainte de anul 1925 mingile erau impachetate in hartie si ambalate in cutii de carton. In anul 1925 Compania Wilson-Western Sporting Goods introduce tuburile din carton. In anul 1926 compania Pennsylvania Rubber produce primele tuburi metalice cu inchidere etansa si deshidere cu inel, ce pot ambala 3 mingi. Incepand cu anul 1980 se vor utiliza cutiile de conserva cu capace de plastic (produse din peturi reciclate), avand capacitatea de 3 sau 4 mingii. Mingile cu presiune mica se ambaleaza mult mai simplu, in mici gentute (neavand nevoie de inchiderea etansa, sub presiune).

Pentru a le facilita si incepatorilor accesul la un joc de tenis potrivit lor, se produce si comercializeaza un tip special de minge care este mult mai inceata in deplasare (zbor, saritura), pentru a da suficient timp jucatorului sa ajunga, se aseze la minge si sa loveasca in mod corect.

Federatia Internationala de Tenis recomanda pentru pregatirea si competitiile destinate copiilor, cateogoria de varsta sub 10ani, sa se foloseasca acest tip de minge, mai inceata, de culoare rosu, protocaliu sau verde.

Disponibilitate

In fiecare an se produc app 300 mil de mingi care devin 20.000 de tone de deseu care nu sunt usor biodegradabile. In mod traditional, reciclarea mingilor de tenis, reprezentand, de fapt, o modalitate de reutilizare, se facea prin realizarea unei mici gauri in minge si “montarea” ei la piciorul scaunului, in scoli, spitale, etc, pentru a proteja podeaua de zgarieturi.